vineri, 2 noiembrie 2012

DEZAMAGIREA UNUI PRIETEN


 "Oare există prieteni adevărați? ... Căci de multe ori se întâmplă ca cel pe care-l crezi prieten să-ți toarne plumb încins în inimă atunci când ai îndrăznit să-i arăți cum bate ea. Ș-atunci, în tine se naște o surdă durere ce-ar vrea să strige, să plângă, să arate că te doare, să te facă să faci și tu la fel. Prietenul cu plumbul, tu cu nepăsarea cea cumplită, învârtindu-vă într-un cerc vicios care dă satisfacție doar răului. 
     De multe ori simți cum în tine clocotește dezamăgirea și simți cum totul dă în foc, cum firea-ți aleargă nebună spre răbufnire. De puține ori reușești să-i pui capac, înghițindu-o înapoi și risipind-o prin fiecare por al ființei tale. Simți cum singurătatea se bucură că în sfârșit ești al ei.
    Cu toate acestea, prin furtuna cumplită ce trăiește clipe de glorie în sine-ți, aleargă un gând ce te îndeamnă să ierți. Ce mic e, ce firav pare în mijlocul firii umane mucegăite și dezlănțuite! Aproape că nici nu-l vezi, că nu-l auzi. Dar el trăiește în tine încă de la nașterea ta și poartă un limpede adevăr. 
     ... atât de limpede încât doar acest adevăr poate să-ți spele ochii și să stingă focul aprins de răuvoitoarea dezamăgire: „Pentru că în viață și tu greșești față de alții, deschizând și în ei cutia cu furtuni, cu vânt amar și cu încredere deșartă, iar dacă nu față de unul ce-ți este negreșit aproape, atunci sigur față de Dumnezeu. Cât de mult dă El și cât de puțin primește înapoi? Oare cât de mare să-I fie dezamăgirea, căci e lăsat atât de singur?”

Am găsit acest fragment pe un blog...mi s-a părut potrivit pentru starea mea de spirit de două zile încoace: dezamăgire față de PRIETENI! Mereu aștept ca oamenii să aibă aceleași reacții ca și mine. Mereu uit că SUNTEM CU TOȚII DIFERIȚI! 
Eu nu pot să zâmbesc dacă sunt tristă. Îmi exteriorizez toate stările și nu sunt mândră de asta. Mi-ar place să mă ascund în fatza unor măști și să trec cu nasul pe sus peste tot ce se întâmplă în jurul meu. Dar nu pot! 
Îmi va trece supărarea (curând sper!), dar golul rămâne. Iert... dar nu uit!

Un comentariu:

  1. Nu e un gol și trebuie să uiți că altfel sufletul tău va fi mereu mai greu și mai greu, împovorat cu lucruri negative care te vor distrage la viața ta, de la dorințele, visele tale.

    RăspundețiȘtergere